Society of Africanist Archaeologist – SAfA // What past for Africa? // al 23-lea Congres, Toulouse

În perioada 26 iunie-2 iulie 2016, Universitatea Jean-Jaurès din Toulouse (Franța) a găzduit cel de-al 23-lea Congres Bienal al Society of Africanist Archaeologist1 (SAfA). Evenimentul a fost organizat cu sprijinul a trei mari instituții: laboratoarele de cercetare → TRACES (Travaux et Recherches Archéologiques sur les Cultures, Les Espaces et les Sociétés), Université de Toulouse Jean-Jaurès, Ministère de la Culture et de la Communication/ EHESS, INRAP, CNRS), Laboratoire Archéologie et Peuplement de l’Afrique // Unité d’Anthropologie du Département de génétique et évolution, Université de Genève (Elveția), și Musée Royal de l’Afrique Centrale, Tervuren din Belgia.

Întâlnirea din acest an sub egida What past for Africa?, a reunit peste 600 de cercetători din întreaga lume, și a adus în discuție trecuturile Africii prin prisma contextelor sale crono-culturale diverse.

În cadrul ceremoniei de deschidere a congresului au luat cuvântul: Rectorul Universității Jean-Jaurès, Daniel Lacroix, Președintele SAfA, Prof. Scott MacEachern, Prof. François-Xavier Fauvelle (TRACES), Prof. Chris Henshilwood (Universities of Bergen Norway and Witwatersrand, South Africa), Prof. Ann B. Stahl (University of Victoria, Canada), Prof. Innocent Pikirayi (University of Pretoria, South Africa) și Prof. Yonas Beyene ( Association for Conservation of Culture, Hawasa, Etiopia).

Pe parcursul unei săptămâni fructoase în informații, participanții au avut ocazia să asiste la 41 de sesiuni științifice. Interesul față de continentul african atrage în prezent din ce în ce mai mult atenția specialiștilor, în mod aparte în ceea ce privește importanța valorificării și conservării patrimoniului, dar și în domenii precum: etnoarheologia, arta rupestră, megalitismul și evoluția mediului de-a lungul Holocenului în Africa. Astfel, cercetătorii au expus cele mai recente studii, rezultate, misiuni de teren și rapoarte de săpătură efectuate în diferite zone ale Africii (Senegal, Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Etiopia, Somalia, Sudan, Mali, Nigeria, Ghana, Guineea, Coasta de Fildeș, Uganda, Camerun, Ghana, Kenya, Tanzania, Africa de Sud).

Printre comunicările științifice s-au regăsit următoarele teme:

Curent research on the Middle Stone Age of Southern Africa, Origins and developments of metallurgy in Sub-Saharan Africa, Geoarchaeolgy in Africa, Late Pleistocene human dispersals „Out of Africa”, North African Rock Art, African Pottery, Islamic Archaeology, Migration, diaspora, colonization, an trans-regionalism, Megalithism in Africa, African Kingdoms, New perspectives on the origins and spread of food production, Archaeology, land-use planning and heritage legislation, The Empire of Aksum2.

* Lucrările științifice prezentate vor fi publicate în Actele Congresului. Acestea vor fi disponibile și într-o variantă on-line.

Vă invit să vizionați câteva instantanee din cadrul întâlnirii SAfA!

Participant

Drd. Luciana-Florentina Ghindă

Școala Doctorală de Istorie, UB

1. Society of Africanist Archaeologist ( SAfA), reprezintă o organizație științifică afiliată Societății Americane de Arheologie și a Asociației pentru Studii Africane. Aceasta întrunește membrii internaționali din America de Nord și de Sud, Europa, Africa și Asia.

2. Programul integral al sesiunilor științifice și posterele pot fi consultate pe pagina oficială a congresului: http://safa-2016.science/en/, accesat la data de 09 Iulie 2016.

Pentru mai multe imagini: click aici (redirecţionare pagina de Facebook CICSA)

“Umbra etruscilor. Simboluri ale unui popor situat între câmpie și deal”

imagine afis

Afişul expoziţiei

Expoziția temporară “L’ombra degli Etruschi. Simboli di un popolo fra pianura e collina” (Umbra etruscilor. Simboluri ale unui popor situat între câmpie și deal) a fost inaugurată pe 19 martie 2016, la Museo di Palazzo Pretorio (Muzeul Palatului Pretorian) din Prato, Italia și rămâne deschisă publicului până la finalul lunii august 2016.

Situat la mai puțin de 25 km nord de Florența, Prato este un oraș ambivalent, caracterizat printr-o latură medievală, cel mai faimos monument fiind Domul, La Cattedrale di Santo Stefano (Catedrala Sfântului Ștefan a cărei structură actuală datează încă din secolul al XII-lea), și printr-o latură industrială strâns legată de tradiția prelucrării lânii și a textilelor în general.

Expoziția este găzduită în trei săli de la parterul Muzeului Palatului Pretorian. Proiectul științific a fost conceput de aceeași echipă care a curatoriat parcursul expozițional, și anume: Giuseppina Carlotta Cianferoni (Polo Museale della Toscana), Paola Perazzi, Gabriella Poggesi și Susanna Sarti (Soprintendenza Archeologia della Toscana) în colaborare cu Rita Iacopino (Museo di Palazzo Pretorio).

Acestă expoziție este însoțită și de un catalog editat de Paola Perazzi, Gabriella Poggesi și Susanna Sarti, apărut la Edizioni Firenze, 2016. Lucrarea conține 176 pagini și numeroase ilustrații. Scopul acestui catalog este acela de a face lumină asupra unor aspecte specifice teritoriului aflat la nord de râul Arno, care în epocă etruscă era caracterizată de o puternică omogenitate culturală, evidentă mai ales în centre importante ca Fiesole, Artimino și Gonfienti. De asemenea, pentru prima dată este publicat întregul repertoriu actualizat al pietrelor cunoscute în literatura de specialitate drept “pietre fiesolane” (cca. 50 de exemplare).

Realizarea acestei expoziții a presupus o colaborare susținută între instituții de cultură din Italia, o serie de artefacte fiind împrumutate de la următoarele instituții sau muzee: Museo Archeologico Nazionale di Firenze (monumentele funerare expuse provin în bună parte din colecțiile acestui muzeu: Cippo di Settimello, Stele di via di Camporella), Museo di Casa Buonarroti (Stele di Larth Ninie), Museo Archeologico di Artimino, Museo di Fiesole, Museo di Dicomano și de la Villa Medicea di Cerrato Guidi. Unele dintre obiectele expuse au fost împrumutate și de la colecționari particulari.

Organizatorii ne invită la o călătorie în timp care explorează orizonturile sacre și ale lumii de dincolo tocmai pentru a reînnoda rădăcinile acelei civilizații etrusce care înflorește în antichitate pe teritoriul situat la nord de râul Arno, de-a lungul vastei câmpii aflată pe direcția Florența-Prato-Pistoia, Mugello, Val di Sieve și Montalbano. Acest teritoriu reprezenta o zonă strategică, a cărei unitate culturală este atestată printr-o cantitate însemnată de artefacte descoperite.

Pietrele (cippi etruschi), bronzurile și stelele funerare expuse cu ocazia acestei expoziții temporare prezintă o istorie fascinantă și plină de sugestii, ce dă glas și reconstruiește originile culturale îndepărtate ale acestei zone din Toscana, trecând prin Prato și epicentrul etrusc de la Gonfienti.

Gonfienti, așezarea de epocă etruscă situată în apropiere de Prato, în partea de sud, favoriza legăturile cu Etruria meridională spre SV și coasta Adriatică spre NE.

Acestui teritoriu denumit Gonfienti îi este dedicată prima parte a expoziției “L’ombra degli Etruschi. Simboli di un popolo fra pianura e collina”. O atenție specială este acordată universului sacru care se deduce prin figurinele votive realizate din bronz și prin reprezentarea de pe un important vas attic de tip kylix cu figuri în pastă roșie și atribuit celebrului pictor antenian Douris.

vasul attic

Interiorul vasului

vasul attic exterior
Exteriorul vasului

Cupă attică, din depozitele Administrației Arheologice a Toscanei (Soprintendenza Archeologia della Toscana). Atribuită pictorului atenian Douris sau școlii sale, 475-470 a.Chr. Proveniență: Gonfienti.

Decorația din interior: un cupidon în zbor încoronează un bărbat cu barbă. Decorația din exterior pe două laturi: A. Eros înaripat într-un car tras de lebede, urmat de doi tineri armați; B. Luptă între doi tineri armați și războinici înaripați. Poate fi reprezentarea lui Tezeu și a lui Piritoos, coborând în lumea de dincolo pentru a o răpi pe Persefona, soția lui Hades.

La Gonfienti și în imediata apropiere (zona situată între acest oraș și culmea Pizzidimonte), încă de la finalul secolului al XVIII-lea sunt identificate exemplare de figurine votive în bronz (offerenti). Aceste obiecte votive, aparținând mai curând unei pături sociale de mijloc decât aristocrației etrusce, erau realizate in loco și reprezentau ofranda ofertantului către divintate. Unele dintre aceste statuete, reprezentări de femei sau bărbați, posedă o structură a zborului și a corpului foarte simplificată. Găsim însă și obiecte mult mai elaborate. Unul din exemplarele care se distinge prin calitatea artistică ridicată și pentru bogăția detaliilor este l’Offerente di Pizzidimonte, conservat la British Museum, în Londra, de la finele secolului al XIX-lea și pentru care este expusă o replică.

figurine votive

Statuete votive masculine din bronz. Prato, Colecţia Guasti Badiani. Produse în zona nordică a Etruriei, sec. V a.Chr.

statueta bronz.JPG

Statuetă votivă feminină din bronz. Prato, Colecţia Guasti Badiani. Produsă în zona nordică a Etruriei, sec. V a.Chr.

L’Offerente di Pizzidimonte, replica după model 3D – stânga    

L’Offerente di Pizzidimonte, originalul. Descoperit în 1735 la Pizzidimonte și din 1899 conservat la British Museum. Producție: zona nordică a Etruriei; 480-460 a. Chr. – dreapta

Poate fi apreciată calitatea notabilă a obiectului. Chipul are trăsături ferme și este încadrat de o pieptănătură de tip krobylos. Se observă liniile armonioase ale corpului, tipica pelerină etruscă semicirculară, drapată peste umărul stâng, aranjată în cute care exaltă figura, evidențind membrele și punând în relief musculatura.

A doua secțiune a expoziției deschide orizontul asupra producției “pietrelor fiesolane” care caracterizează atât de bine acest teritoriu vast în care se afirmă centrele: Artimino, Fiesole și Gonfienti. În categoria “pietrelor fiesolane” intră stelele și pietrele funerare (cippi) aparținând întregii zone de la nord de bazinul râului Arno și care erau concentrate de-a lungul rutelor importante și în punctele de control ale străzilor. Aceste monumente erau folosite pentru semnalarea mormintelor personajelor eminente devenind astfel un indicator al familiilor nobile.

Artefacte de epocă arhaică (sec. VI – V a.Chr.), “pietrele fiesolane” sunt importante pentru că narează teme îndrăgite de aristocrația etruscă a acelui timp care încredințează acestor obiecte reprezentarea sinelui și a propriilor valori. Este vorba despre imagini de animale, reale sau fantastice, de efigii ale defuncților sau chiar reprezentări de războinici, sarcedoți sau ale unor scene articulate precum cea a simpozionului uneori asociat unui moment de joc. Pietrele (cippi) pot să fie de formă paralelipipedică cu coronament în formă de bulb și fețe decorate. Unele exemplare au pur și simplu o formă sferoidală. Stele pot avea formă rectangulară sau de liră, cu decorație în relif și coronament fitoform. Nu lipsesc nici pietrele funerare lipsite de imagini, cele care trebuiau să transmită mesajul lor prin însăși forma lor.

Stele Peruzzi, Firenze, Villa Corsini a Castello. Începutul secolului al V-lea a.Chr. Unul din exemplarele cele mai bine conservate și lizibile.Stelă funerară împodobită cu palmetă din șapte frunze care se sprijină pe două spirale. Decorație pe o singură latură care se împarte în două registre suprapuse. În planul de sus este înfățișată o scenă de simpozion cu două figuri masculine parțial întinse pe un pat de banchet (kline), în partea stângă un servitor acoperit în mare parte de o masă cu trei picioare, deasupra mesei aflându-se două vase mari. În planul de jos este reprezentată o scenă de joc: doi bărbați tineri față în față, așezați fiecare pe câte un taburete, în mijloc aflându-se o masă cu trei picioare. Personajul din dreapta întinde mâna, într-un gest care pare al cuiva care prinde sau lasă ceva, poate zaruri de joc.

Stele di Londa I, Firenze, Villa Corsini a Castello. Ultimele decenii ale secolului al VI-lea a.Chr. – începutul secolului al V-lea a.Chr. Lespede în formă de liră, pe latura principală este înfățișată o figură feminină din profil, șezând și ținând în mână o creangă de rodie cu trei fructe, simbol al fertilității și al morții.

Cu lituus

Cippo di San Tommaso, Firenze, Museo Archeologico Nazionale, ultimul sfert al secolului VI a.Chr. Cippo zidit până în 1891 într-unul dintre pereții externi ai Bisericii San Tommaso din Florența, înfățișând pe latura principală cu sarcedot cu lituus (folosit pentru marcarea unui spațiu ritualic pe cer) iar pe celelalte laturi un grifon și doi lei rampanți.

Settimello.JPG

Cippo di Settimello, Firenze, Villa Corsini a Castello, ultimul sfert al secolului VI a.Chr. Cu coronamentul în formă de ceapă, este exemplarul cel mai monumental din întreaga serie a pietrelor fiesolane, nu doar pentru dimensiuni dar și pentru bogăția motivelor decorative, printre care: palmete, flori de lotus și lei rampanți pe fiecare colț.

Cippo simplu.JPG

Cippo di Artimino II, Artimino, Museo Archeologico di Artimino “Francesco Nicosia”, proprietate privată. Final de secol VI a.Chr. – început de secol V a.Chr. Cippo cu coronament sferoidal, prezintă o decorație cu dreptunghiuri pe fiecare latură, făcându-se poate o aluzie la poarta infernului.

 

Cippo emisferic.JPG

Cippo di Papiniano, Fiesole, Museo Civico Archeologico, secolul VI a.Chr. Cippo funerar emisferic cu o decorație în relief alcătuită dintr-un motiv în formă de stea cu șase petale situată într-un cerc deasupra.

Stele Camporella.JPG

Stele di via Camporella, Firenze, Villa Corsini a Castello, final de secol VI a.Chr. – început de secol V a.Chr. Decorată pe ambele laturi, această stelă înfățișează defuncta învelită într-o vestă lungă, capul îi este acoperit cu un tutulus iar în picioare are calcei repandi. În mâna dreaptă ține o rodie. Pe cealaltă parte se află o palmetă.

Stele di Larth Ninie.jpg

Stele di Larth Ninie, Firenze, Casa Buonarroti, 530 a.Chr. Stela înfățișează un războinic care ține o lance și un topor, simboluri ale autorității sale politice și religioase.

 

Aceste pietre au fost recuperate aproape mereu în poziție secundară, fiind reutilizate ca materiale de construcție sau în scop decorativ.

Amenajarea expoziției se bazează pe un joc de umbre și lumini folosit pentru a evidenția nucleul materialelor care provin din zona Prato (statuetele de bronz și cupa attică) și profilul elegant dar auster al “pietrelor fiesolane”.

Expoziția a prilejuit și o serie de evenimente didactice și științifice, activități educative destinate publicului larg sau persoanelor specializate. Este vorba despre vizite ghidate, conferințe tematice (susținute de lectori importanți precum: Maria Chiara Bettini, directoare a Museo Archeologico di Artimino Francesco Nicosia”; Paolo Bruschetti, președinte al Museo dell’Accademia Etrusca e della Città di Cortona”), proiecții documentare, activități dedicate familiilor.

Expoziția temporară “L’ombra degli Etruschi. Simboli di un popolo fra pianura e collina” dezvăluie noi aspecte, până acum necunoscute, cu privire la trecutul arheologic al orașului Prato și a regiunii Toscana.

harta.JPG

Harta zonei de referință

Resurse on-line:

Articole din presa italiană on-line despre această expoziție:

Aceste referințe on-line au fost accesate pe parcursul lunii iunie 2016.

Text și fotografiile din cadrul expoziției: Corina-Ruxandra Gavriș Șteflea

imagine pliante.jpg

Pliante muzeu

Le Parfum Retrouvé # film documentar la CICSA, 14 iunie 2016

Documentarul vizionat la CICSA pe 14 iunie, Le Parfum Retrouvé, a fost realizat în 2012 de către Luc Ronat și produs de CNRS Imagines (CNRS = Centre national de la recherche scientifique, Franța). Acest documentar este disponibil (pentru moment) on-line la următoarea adresă web: http://videotheque.cnrs.fr/doc=2855. Le Parfum Retrouvé este un documentar destinat publicului larg, cu versiune atât în limba franceză cât și în limba engleză și durata de 28 de minute.

Documentarul prezintă reconstituirea unui parfum milenar, prafumul pe bază de trandafiri italici, Rhodinon italikon. Acest demers îi are ca protagoniști pe arheologul Jean-Pierre Brun și chimistul Xavier Fernandez (Laboratorul de Chimie al Universității din Nisa).

Jean-Pierre Brun este astăzi, probabil, cel mai activ cercetător cu privire la istoria parfumurilor antice și a tehnologiilor de producere a parfumurilor în antichitatea romană. Profesor la Collège de France, director de șantier la Pompei, Herculaneum și Saepinum (în perioada 2001-2010), Jean-Pierre Brun poate fi audiat și prin intermediul internetului, pe site-ul Collège de France fiind disponibile prelegerile acestuia din 2012 când a ținut un curs despre producția parfumurilor în antichitate: http://www.college-de-france.fr/site/en-jean-pierre-brun/course-2012-10-17-10h00.htm.

Interesul pentru realizarea acestui film documentar a venit ca urmare a numeroaselor descoperiri arheologice de diverse flacoane și recipiente de mici dimensi (din sticlă, ceramică, metal – folosite în cadrul procesului de producere a parfumurilor și/sau pentru depozitarea acestora) pe situri arheologice importante din Italia: Pompei, Herculaneum, Paestum. Scopul a fost acela al aprofundării cunoștințelor cu privire la manufacturarea parfumurilor în antichitate, mai precis, care erau parfumurile fabricate și utilizate în antichitate.

În încercarea de reconstituire a rețetei anticului parfum Rhodinon italikon, cei doi sunt ajutați de către Suzanne Amigues, filolog la Universitatea din Montpellier (descifrează lista de ingrediente a rețetei lăsată de Discoride în De Materia Medica), epigrafistul Nicolas Tran, Gabriel Bouillon, grădinar la Muzeul Internațional al Parfumeriei din Grasse și Raphael Haury, parfumier. Prin urmare, acest film documentar este un exemplu de investigație interdisciplinară. Istoria, arheologia, chimia se întâlnesc cu obiectivul clar: de reproducere a procedeelor de fabricație a unui parfum antic cu recrearea în final, în laborator, a miresmelor acestui parfum.

Mai poate fi adăugat faptul că Le Parfum Retrouvé primește premiul Arkolean pentru popularizarea științei la cea de-a XII-a ediție a Festivalului Internațional de Film Arheologic de la Bidassoa (27-30 noiembrie 2012, Irun-Spania) și Marele Premiu la cea de-a XIII-a ediție a Festivalului Internațional de Film Arheologic (24-27 octombrie 2012, Bordeaux, Franța).

Text: Corina-Ruxandra Gavriș Șteflea

CICSA 14 iunie 2016

Afișul activității

Poze de la acestă activitate pot fi vizualizate: aici (click pentru redirecționare)

Proiecție film documentar # 14 iunie 2016

Centrul de Istorie Comparată a Societăților Antice vă invită la

PROIECȚIE FILM DOCUMENTAR

Marți, 14 iunie 2016, ora 17:00

Sala 301

Facultatea de Istorie

Universitatea din București

Această activitate marchează ultima întâlnire CICSA pentru anul universitare 2015-2016.

Vă așteptăm!

CICSA 14 iunie 2016

Poze de la această activitate pot fi vizualizate: aici (click pentru redirecționare)

Cercetarea interdisciplinară în arheologie. Studiu de caz: Sultana-Malu’ Roșu – Ședință CICSA # 2 iunie 2016

Centrul de Istorie Comparată a Societăților Antice și Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, vă invită joi, 2 iunie, orele 17,30, sala 301 (et. al III-lea), la Facultatea de Istorie a Universității din București, să participați la conferința intitulată:

Cercetarea interdisciplinară în arheologie. Studiu de caz: Sultana-Malu’ Roșu

Prezintă :
dr. Cătălin Lazăr – coordonatorul echipei alcătuită din specialiști de la Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Municipiului București, Universitatea „Valahia” – Târgoviște, Facultatea de Istorie București
Echipa este formată din: dr. Adrian Bălășescu, dr. Valentin Radu, dr. Constantin Haită, drd. Mihai Florea, drd. Mădălina Voicu, drd. Ionela Crăciunescu, drd. Mihaela Golea (MNIR); dr. Theodor Ignat, drd. Vasile Opriș, drd. Adelina Darie – MMB
Dr. Monica Mărgătit (UV Târgoviște), Roxana Sandu (FIB)

Vă așteptăm cu mare drag!

Cicsa.DIAAIA. 2 iunie

Pentru poze de la această activitate: aici (click pentru redirecționare)